Scurta poveste a noastra, a camarutei virtuale si a camarutei cu margele
Ana a intrat în cămăruţa cu mărgele şi m-a tras şi pe mine (Ioana) după ea. Era un dezastru: cărţi prăfuite, lăzi nedeschise de mulţi ani, haine vechi şi multe alte lucruri interesante. Mi-a atras atenţia un birou micuţ din lemn, frumos aranjat. Pe el era o cutiuţă prăfuită, ce părea să nu fi fost vreodată deschisă sau oricum, după cum arăta se vedea că nu a interesat pe nimeni. Dar noi eram curioase, acea cutie ne atrăgea. Am deschis-o. Deodată ne-am luminat, iar mintea noastră s-a umplut de idei grozave. Ce am văzut acolo? Multe, multe mărgeluţe superbe şi o duzină de alte lucruri extraordinare. Era clar ce trebuia să facem, nici nu mai trebuia să vorbim, ne înţelegeam din priviri. Astfel, am curăţat cămăruţa şi ne-am creat un loc micuţ de mărgelit.
Din cămara cu mărgele ne întoarcem (Ioana cu animaluţe, iar Ana cu bijuteri Swarovski, si desigur si cu alte creatii handmade :D, acum suntem la inceput ) în cămăruţa virtuală cu modele-unicat, lucrate atent şi cu seriozitate. Sperăm să păstrăm cămăruţa virtuală ani la rând şi sperăm ca liceul să nu ne despartă de pasiunea şi prietenia strânsă de care avem parte.
